Onoarea aboleste condamnarea dar nu si dispretul


Onoarea aboleste condamnarea din partea celor care strang pietrele acuzarii in mana dar nu si dispretul unora cu care te vei reintalni în viață

iisus femeia adulter

….. Isus i-a zis: – NICI EU NU TE CONDAMN. Du-te şi, de acum înainte, să nu mai păcătuieşti!

Confruntarea, poate unul din cele mai greșit înțelese concepte crestine, a ravasit comunitati de oameni si a reușit să îi divizeze până în punctul în care apar enclave de influență și ură. Corect înțeleasă…este o unealtă de restaurare a relațiilor și a comunităților.

Dar de ce sa folosești această abordare tensionantă emoțional când este mai ușor, mânați de consumerismul modern, să abandonezi relația cu așteptarea că poți face rost de alta….poate chiar mai bună te gândești?!? CA să definim ce este acest cuțit cu două tăișuri, trebuie neapărat să cercetezi modul de aplicare a acesteia venit din partea celui mai influent om din istoria umanității.

Confruntarea NU INSEAMNĂ să te faci că nu vezi problema. Trebuie să o vezi, să nu o ocolești și să o recunoști. Iisus a recunoscut păcatul femeii, prin recunoașterea prezenței reale a pârâșilor ei.Desi azi nu mai este un cap de acuzare impotriva bunului mers al familiei, individului sau societăți. Gratie revolutie sexuale promovate de ideologia Freudiana?

Femeie, unde sunt toţi? Nu te-a condamnat nimeni? Iisus nu a purtat discuția evitând subiectul. Doar că a stăpânit arta confruntării mai bine decât noi toți. A recunoscut capul de acuzare. Acea ratare a țintei, a manierei de trai care aduce liniste si seninatate sufleteasca. Iisus a restaurat o viață prăbușită de stigmatizarea socială a vremii lui, prezentă și astăzi chiar dacă societățile devin din ce în ce mai permisive.

Dar desi a recunoscut capul de acuzare a recunosut si potentialul imens al sufletului uman care putea fi repus in valoare prin arta restaurarii prin confruntare iubitoare. Cea care cauta interesul celui ”tintuit” decat sa aiba dreptate si sa acumuleze popularitate prin distrugerea demnitatii oamenilor.

Confruntarea INSEAMNA infruntarea dezonoarei din partea celui care iți greșește. Confruntara implică dorința de a restaura ceva ce s-a distrus. Vezi problema și o ataci, nu în vederea eliminării lui ci a restaurării lui. Iar asta naste un soi de tensiune de care iti este mai ușor să fugi. Greșeala cuiva, păcatul lui sau rana provocată de el, naște un dezechilibru emoțional personal si comunitar. Are puterea de a tulbura atmosfera comunității.
Pacatul este o greșire a țintei. Dumnezeu nu poate fi afectat direct de păcatul lui. Dar pacatul lui, poate distruge relația cu tine. Iar asta este o greșire a țintei din partea lui. E o rană care separă. Cel mai ușor e să te separi de relație și să o elimini din viața ta. Cel care păcătuiește față de tine, încalcă fundamentul relației cu tine. Iar asta te doare. Consecința degenerata in pedeapsa este execuția imaginii lui în piața publică.

Confruntarea necesită abilitatea de a vedea în cel care te-a dezonorat, ca ce a mai rămas din ființa lui umană în urma păcatului prin care a distrus totul în jur este inca de pret. A vedea că germenii restaurării care se văd în regretul celui care a păcătuit sunt garanții lucrării lui Dumnezeu în el.  Înseamnă să nu te asociezi mentalității nu face doi bani tipul ala…. Iisus a spus femeii nici eu nu te condamn…. adică nu vreau să distrug ceea ce văd că a mai rămas bun și valoros în tine. Confruntarea înseamnă să vezi valoarea rămasă în om și să o extragi la lumină publică. Intalneste-te cu cel care ți-a greșit și cheamă în ființă capacitatea lui de a onora oamenii și de ai face să se simtă valoroși. Faci prin asta un serviciu comunității! O faci ptr tine si pentru el.

Iisus i-a spus cu alte cuvinte că trebuie să meargă și să nu distrugă germenii restaurării personale. Că e necesar să se vadă corect în ochii ei și ai lui Dumnezeu. Să își asume ce a făcut și să nu mai rateze ținta.

CUM TE POTI CALIFICA SA CONFRUNTI OAMENII. Să poți fi apt să confrunți si demn ptr asta, trebuie sa fii constient pana in adancul fiintei tale ca nu o faci ptr tine ci o faci pentru cel care este confruntat. Daca imaginea ta de sine se hraneste cu ocaziile de a fi in reflector in pozitia celui care confrunta…..o faci cu o inima slaba, ineficienta, care are nevoie de ajutor. Nu poti sa ajuti. Nu poti sa confrunti. O faci pentru ca vrei si cauti cu intelepciune si tact plus multa maturitate emotionala să ridici pe cel acuzat. Scopul tau principal este repunerea lui in valoare. Restaurarea demnitatii lui care a fost terfelita de faptul in sine si de acuzele si atitudinea celor din jur. A confrunta inseamna a vedea prin cenusa diamantul pentru care se merita sa restaurazi persoana si identitatea omului tintuit pietrelor.

Confruntarea repune in lumina pozitiva pe cel cazut in dizgratia publica. Dar unii din actorii comunitatilor din care facem parte nu au dezvoltat abilitatea de a trata onorabil pe oameni. Ei onoreaza doar pe cei vrednici de onoare. Se asociaza doar cu oamenii de pe urma carora au o oarecare garantie ca nu vor recidiva. Astfel isi protejeaza imaginea lor personala decat a celui pe care il confrunta.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s