Omul Unitar VS Omul Trihotomic in Vindecarea Divina


Omul trihotomic/dihotomic sau Omul Unitar a fost un subiect care a marcat inconstient societatea moderna. In principiu sunt doua mari curente cu privire la structura umana. Una mai populara ca alta in virtutea apropierii ideologice mai mari de era noastra, a unei din ele.
Ambele apar numite in Biblie (nu sunt ambele sustinute temeinic). Doar ca una din ele e folosita ca o schela de comunicare provizorie cu un grup de oameni crestini puternic elenizati ca si filozofie de viata. Revin cu detalii mai jos. Asta nu inseamna ca doar prin simpla amintire (desi utilizata drept schela lingvistica de comunicare) este si validata.

1. Viziunea unitara: Omul = un intreg
2. Viziunea Dihotomica/Trihotomica: Omul = trup + suflet + duh

Discutiile implica aspecte teologice destul de profunde. Dar in esenta realitatii noastre, aplicabilitatea e cea care conteaza. Ideea e ca poti fi mantuit de Dumnezeu prin Iisus si daca consideri fiinta umana alcatuita din 50 de parti🙂

Exista o puternica imbratisare inconstienta a unor interdependente intre partile componente ale fiintei umane sau absenta lor, in functie de „filosofia” acceptata cu privire la structura umana.

Trihotomia, cea mai populara viziune despre om, sustinuta actual de multi crestini, datorita efectului de „ingurgitare fara masticare” este de origine greceasca. A fost curentul ideologic modern al vremii Noului Testament care se intersecta cu cultura iudaica. A fost cel mai usor de propagat prin respectul inerent fata de cultura elenista. Paralel ei, neacceptata in mediul grec al NT, era conceptia unitara a fiintei umane. Era conceptia evreiasca despre fiinta umana. Conceptia greaca provoca pe cea iudaica. Pe alocurea, Pavel a facut referire la trihotomie, dar observa ca nu s-a adresat niciodata in medul iudaic, ci „bisericii dintre neamuri”. Cand o folosea, se adresa elenistilor! Oare de ce? El era un evreu 100%, educat, format la scoala celui mai renumit rabbin al vremii (Gamaliel, Harvardul vremii). Si chiar in istoria evreiasca a ramas ca unul din cei mai dominanti rabbini. El, Pavel ca si Gamaliel nu credeau in trihotomie! Principiul lui era cu iudeul ma fac iudeu, cu grecul, grec. Exemplu concludent este discursul lui din Corint (FA 17:23). A facut o parghie in dialogul cu ei, prin ceva ce ei deja cunosteau, erau familiari si aceptau!!! La fel a fost si dialogul din epsitola lui, in care isi dorea, vorbind pe limba lor pe care o puteau intelege, ca Dzeu sa protejeze omul „trihotomic”.

Pavel a gandit evreieste, dar a scris epistolele lui bisericii in greceste (nu ebraica), uneori folosind terminologie greceasca intr-o maniera evreiasca. In 1 Tes 5 : 23 el spune „Dumnezeul păcii (shalom) să vă sfințească El însuș pe deplin; și: duhul vostru, sufletul vostru și trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos„. El foloseste clasificarea (greceasca) trup, suflet, duh intr-o maniera holistica/unitara (viziunea evreiasca) pentru a afirma unitatea dinamica a fiintei umane.

Grafic vorbind se reprezinta ceva de genul acesta
image

E clar ca avem capacitati sau dimensiuni distincte in natura noastra umana. Pavel nu a negat asta ci a subliniat faptul ca acestea se „intercaleaza” intr-o unitate integrata; o unitate a ceea ce numim „mine/Eu”. Cu alte cuvinte, „eu sunt spirit, suflet si trup si mai mult de atat – sunt suma relatiei mele cu Dzeu, semeni si creatia” Realitatea relationala atinge si antreneaza fiecarea aspect a cine sunt EU (Cercul mare). Moartea este separarea mea de lumea relationala in termenii experientei de Spatiu-Timp-Energi-Masa [Realitatea STEM :)] (PS: Biblia nu vorbeste de moarte ca fiind o fiinta, cum ar fi satan. Ci ca de o realitatea care se manifesta in absenta lui Dzeu. Ultimul dusman care va fi distrus va fi moartea se spune in apocalipsa. tocmai ptr ca Dzeu vine literalmente pe pamant sa locuiasca direct in contact cu omul „nou”, transformat la clipeala ochiului la revenirea lui Iisus la noi. Prezenta lui continua, implica absenta mortii…inposibilitatea ruperii acestei realitati a prezentei Lui relationala). Aceasta este perspectiva corecta prin care se interpreteaza afirmatia lui Iisus ca El este Viata. Iar viata inseamna relatii. Absenta lor este moarte. Mantuirea omului (intentionat nu spun „a sufletului” cum popular se spune) se obtine in cadrul unei relatii cu Dumnezeu NU a unei experiente (rugaciune, vis, intalnire cu un duhovnic, Impartasanie sau comuniune etc). Iisus a spus ca El este Viata. Sin in afara relatiei cu El, viata omului nu este sustenabila!!!!

Diagrama aceasta se poate continua in doua maniere. Imagineaza-ti cercurile cum se deplaseza spre exterior conducand implicit spre fragmentare (modelul dualist gracesc, de separare a lumii materiale de cea spirituala [tot ei credeau ca zeii sunt separati de lumea materiala si nu interactioneaza cu ea. Sunt distanti, separati, retrasi din ea]) SAU spre interior conducand la integrarea unitara (modelul ebraic).

Ambele modele amintite au implicatii extrem de serioase cu privire la modul in care abordam omul si orice interactiune cu el prin ceea ce facem ca biserica sau societate.

Modelul dualistic (trihotomia in modul in care o stim noi, e un fel de dihotomie greceasca updatata, dar fara diferentieri extreme, mai degraba nuantare).

Plato (428-348 I.Hr) – spunea ca viziunea elenistica asupra naturii umane este dualistica: Trupul sau lumea materiala este o umbra temporara a lumii reale (taramul spiritual). Suntem vazuti ca un suflet incarcerat intr-un trup.

Aristotel (348-322 I.Hr) – a completat cu analiza logica la dualismul lui Plato si a divizat mai mult natura umana in categorii distincte. Aceasta viziune a fost introdusa in biserica vestica prin scolasticism si teologia naturala a lui Thomas d’Aquino (1224-1274). S-a maturizat in modernism prin gandirea Renascentista si Reformata si reintarita prin dualismul lui Descart „Cuget deci exist”. Aspectele acestea au contribuit enorm la viziunea rationala, analitica si stiintifica despre lume.

Rezultatul a fost fragmentarea in maniera in care fiinta umana este vazuta sau catagorisita in a avea un duh/spirit (capacitatea spirituala),  un suflet  (capacitatea sufleteasca: psihicul – mintea, emotia si vointa) si traind intr-un trup (organele fizice, cele 5 simturi si capacitatile sociale). In termenii nevoii de vindecare datorita bolii, aceasta categorisire a fortat tratarea unei „parti” sau a mai multor „parti” din persoana in izolare de celelalte. Suntem vazuti ca un amalgam de parti care se intersecteaza si traiesc sub piele, iar cand un „defect” apare la o parte compenenta a omului, se incearca schimmbarea „partii rele” cu una „buna”.

De aici si dezvoltarea medicinii disciplinare, care incearca specilizarea in „repararea” unei „parti defecte” care pana mai ceva timp in urma nu era luata in contextul unitar al fiintei umane. Adica un organ, afecteaza pe un altul si este afectat de un altul. Prin urmare cand abordezi un om, este imperios necesar sa se tina cont de contextul complex al experientei lui umane interioare si inter-relationale cu ceilalti.

De EX, caz ipotetic, durerea fizica de stomac-ulcer poate fi data si de tensiunea verbala dintre mama si tata vitreg, care ma afecteaza emotional datorita unei sensibilitati aparte personale dezvoltata in urma unui abuz la care am fost martor in alta casatorie a mamei mele (ea incasand-o in mod violent sub ochii mei, pornind de la certuri, de la tatal meu natural). Eu eram agresat daca incercam sa vorbesc si sa intervin. Mancam in fuga si stresat in timpul acelei casatorii care s-a finalizat printr-un divort despre care am nutrit vinovatie si m-am culpabilizat (aveam si o varsta mai mica). Nu am vorbit cu nimeni de acel aspect al divortului. La medic, am primit tratament dar nu are efect. Desi i-am spus de situatia certurilor. El mi-a dat calmante, tratament simptomatic si de vindecare ptr ulcer…si regim. Nu se amelioreaza ptr ca nimeni nu a putut sa imi scoata neiertarea din inima fata de tatal vitreg si cel actual. Doctorul nu stie cum sa abordeze aspectul spiritual al problemei neiertarii….care are efect direct asupra bolii organice.

Vezi, situatiile nu pot fi atat de ALB-NEGRU. E nevoie de multa munca si de o mentalitate nesimplista asupra situatiei.

Modelul Evreiesc, Derivat din Deut 6:4 unde Yahwe este „UNU”, viziunea ebraica despre natura umana este o integrare unitara a personalitatii umane, experimentata in viata vesnica cu Dzeu.

Dzeu a creat omul dupa sablonul Lui, dupa chipul Lui. I-a insuflat in nari suflare de viata. Astfel el a devenit un „suflet viu” (Gen 2:7), fara vre-o dihotomie intre trup si spirit. Doar datorita pacatului se desparte trupul de spirit prin moarte.

Invierea fizica a lui Iisus si darul habituarii Duhului in noi este garantia lui Dzeu ca vom avea o existenta eterna integrata intr-un trup („de slava”). Orice vindecare in acest veac este o degustare din invierea viitoare carea va avea loc.

Misterul naturii umane este rezumat cel mai clar in Evrei 4:12 (Conform Ier 17:9-10). Doar Cuvantul lui Dzeu poate penetra si expune lucrurile ascunse din complexitatea fiintei umane. Scriitorul din Evrei nu ne da un fundament prin care sa sustinem dihotomia Trup-Suflet-Spirit asa cum se predica prin biserici. Repet, nu se pierde mantuirea din cauza asta, dar este limitata capacitatea noastra de a relationa si ajuta eficient oamenii din drumul nostru.

Ideea fundamentala din viziunea evreiasca este ca nici o „parte” din fiinta umana nu poate fi afectata independent de celelalte, fara sa afecteze intregul (shalomul). Toata fiinta este implicata in ce se intampla cu individul. Boala si starea de rau, poate veni printr-o filiera (o parte a fiintei, trup, suflet sau spirit) si afecteaza alte dimensiuni.

Viziunea bisercii nu ar trebui sa fie „reparare partii defecte” ci intregirea unitatii umane intentionate de Dzeu la creatie, si ptr care a venit Iisus la noi. Necesita timp, rabdare si sa nu se grabeasca de dragul rezultatelor si statisticii procesul de vindecare.

Cam asta este ideea cu privire la aceasta tema. Stiu ca am scris mult, dar pentru mine este necesar sa inteleg dinamica mai mult decat partile. Inclusiv cu privire la scrierea Bibliei. Ea nu a fost dictata adliteram de Dzeu unui secretar. Ci a insuflat in fiinta acelui om animite idei, ganduri, viziuni pe carea acesta urma sa le mortifice in scris….este clar ca Dzeu a orchestrat experientele acelui om in asa maniera incat toata existenta lui de pana atunci sa poata contribui cu fidelitate la revelatia care a fost transmisa ptr posteritate.

Nimeni nu poate scrie mai bine despre relationarea la divinitatea in suferinta decat Iov, sau nimeni nu poate transmite mai clar si mai puternic mesajul harului si loialitatii lui Dzeu ca Osea. Nimeni nu poate mai bine ca Moise sa transmita precizia si imuabilitatea lui Dzeu fata de deciziile lui. etc… experientele lor au ajutat la „traducerea” revelatie primite in limbaj uman. Cel mai bine ca toti a facut-o Iisus, a carui experienta umana a intrecut pe a tuturor.

Exista o tendinta si o cautare a simplitatii absolute, de dragul curentului modern. Doar ca in ce priveste fiinta umana, nu se poate vorbi de simplitate ci COMPLEXITATE. Daca ne crucim la un ceas marca Patek Philippe care are peste 2300 de piese, proiectat in 2 ani si fabricat in 5 ani la pretul de 2,6 mil $…de ce am incerca sa simplificam omul intr-atat?

Este nevoie in generatia aceasta de un accent pe complexitatea fiintei umane mai mare, pentru ca tinerii sa nu aiba impresia ca o clarificare a unei dihotomii ar reprezenta o cheie la vre-o solutie, ci mai degraba o cheie de la intrarea intr-un labirint, de unde trebuie sa iasa cu ajutorul unui mentor si cu o minte deschisa nu rigidizata de lumea vestica extrem de rationala-logica si separatista in care au crescut fara sa isi dea seama. E ca si limba romana. Nici tu nici eu nu am luat decizia sa invatam romana cand am fost mici. Parintii au decis asta in locul nostruiar noi cand am crescut mari am avut impresiaca a fost decizia noastra…ca doar am facut lb romana la scoala🙂

Dragostea este un remediu cheie si universal de debut, dar nu de sine statator, daca consideram omul ca o fiinta extrem de interconectata intre partiele constitive ale lui, de care vom tine cont cand incercam sa ajutam omul. Dragostea care sfideaza complexitatea naturii umane, nu mai este dragoste ptr semeni ci ptr activismul personal.

De exemplu: La fantana din Samaria, Iisus interactioneaza femeia cu probleme realtionare si spirituale. Probleme (atat cat pot eu sa vad): trauma sociala (curva orasului, stiuta de toti); trauma sufleteasca (nu am valoare ca femeie, dovada fiind incapacitate mea de a tine un barbat aproape), trauma fiziologica (imi vand trupul ptr existenta bilogica, hrana si adapost) care accentueaza si mai mult sentimentul goliciunii sufletesti (experienta femeilor care se prostitueaza ptr ca nu au gasit alta solutie sa traiasca); trauma izolarii sociale (femeie trimisa la apa pe la ora 14-15 in arsita, ca sa nu se intalneasca cu alti oameni…un fel de lepra, paria sociala ce trebuie evitata). Putea fi si o trauma biologica/boala. Sa te culci cu 5 barbati in vremea aia, in care igiena nu era ca pe vremea noastra….atragea destule boli. Motiv si ptr care longevitatea era ca in evul mediu (45-55 ani in medie). Trauma spirituala (pe langa efectul pacatului in relatia cu Dzeu), transformarea trupului ei intr-un habitat de duhuri. Sunt extreeeem de multe exemple in care fete, baieti au preluat anumite duhuri prin contactul sexual. E la fel si acum. Satan le foloseste in cadrul ritualurilor satanice de initiere…oare de ce? Nu ptr ca sexul este un mod de transfer al duhurilor? (unul din ele). Cu siguranta ca ea nu s-a culcat cu vre-un „inger de om”. Si uite asa, o femei simpla pocatoasa, dintr-o poveste clasica biblica este o situatie mai complexa decat ne asteptam!!!

Dragostea lui iisus ptr ea a adus vindecare la anumite traume, dar a fost nevoie de marturisirea si „confruntarea” ei directa cu concetatenii ei, prin care a sustinut afirmarea valorii. Ea nu le-a spus :”Hai sa vedeti pe cineva care mi-a cititi trecutul, prin urmare este mesia”; mai degraba: „veniti sa vedeti pe cineva care a avut capacitatea sa imi invie valoarea mea individuala. Care a reusit sa invie in mine demnitatea si care a gasit ca sunt importanta, de pret si de valoare, fapt ptr care si-a luat timp sa stea si sa discute cu mine. Ba chiar a gasit interesante parerile mele telologice (pe care voi nici nu le luati in seama)”. Pe cineva carea a putut sa rescrie identitatea destinului meu in ciuda trecutului meu. Cineva care m-a dezgropat din mormantul dizgratiei voastre, si care m-a lasat sa fiu mesagerul Lui in mijlocul vostru. El a reusit sa imi redea valoarea sociala, spirituala, biologica, sufleteasca…etc. El ete cel care m-a adus in Shalom din nou!!!! De asta e Mesia!!!

Asta este consecinta dragostei, dar aplicata in mod profund, unitar si nu simplist.

©vesstally – WordPress for Android


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s