Probleme in familie – 1. Părinţii hiperprotectivi


Vedeţi să nu cumva să dispreţuiţi pe vreunul din aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri! Mt 18:10

Un nivel de protecție este necesar și de dorit în orice familie. Ajută la creșterea și la dezvoltarea acesteia. În cazul familiilor disfuncționale, controlul acesta este dus la extrem, astfel încât copiii sunt hiper-protejați. Ei au reguli diferite de cele ale prietenilor lor. Şi aici nu ne referim la regulile de bun simț ci acelea în care copilul ar fi în parametri atunci când nu s-ar mai mișca deloc. Ei sunt struniţi în speranţa ca orice posibil accident este îndepărtat din drumul lor.

Părinţii-în-control sunt cei care încearcă să îşi trăiască viaţa prin intermediul copiilor lor. Aceşti părinţi au „treburi neterminate” (ţeluri majore, nevoi sau aşteptări care nu au fost împlinite în trecutul lor) pe care încearcă să le „termine” prin intermediul vieţii copiilor lor. Privesc viața acestora ca pe o șansă de a-și duce la bun sfârşit treburile neterminate.

Părintii-în-control îşi exercită influența prin intermediul vinei induse sau a ruşinei proiectate. „ești așa de norocos că mami și tati vor să ……”, „dacă nu ar fi mami şi tati … tu ai ajunge….”

Controlul ostil vine de cele mai multe ori din partea mamelor și poate fi manifestat prin control excesiv sau prin control de auto-protejare. Poate include țipatul, ridicatul tonului, isteria asupra aspectelor minore cum ar fi aruncatul unei hârtii, uitarea unui bec aprins sau lăsarea unui prosop ud pe jos în baie. Deși aceste reacții lasă o mică amprentă asupra comportamentului copilului, aceasta este doar de scurtă durată. A doua zi totul este uitat şi pentru copil totul revine la normalitatea lui.

Dar acest tip de control excesiv îl învață pe copil că: „sentimentele mele, gândurile şi opiniile mele nu contează. Este greşit să le am.

Isus ne învăţa să nu dispreţuim pe cei micuţi. Controlul excesiv este o formă de a arăta dispreţ copilului.  Aceştia sunt darurile lui Dumnezeu pentru noi. Trebuie să le primim ca atare şi să nu uităm că trebuie să îi învăţăm calea pe care trebuie să meargă. Dar aceasta este calea lor şi nu şansa noastră ca părinţi să ne mai trăim încă odată viaţa. Ei ne-au fost daţi în grijă. Ca şi părinţi trebuie să îi învăţăm că sentimentele şi gândurile lor sunt importante şi trebuie să le comunice. Ele sunt importante pentru Dumnezeu şi pentru noi, de asemeni.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s